Pentru ce il admir pe Elon Musk sau Cum sa imi motivez echipa intr-o era in care abordarea de tip 'carrot and stick' nu mai functioneaza

Despre Elon Musk, cu totii am auzit. Stim, poate, ca una dintre companiile lui de suflet, Tesla, mai nou a depasit ca valoare producatori de masini traditionali precum GM sau Ford. Stim ca ii plac rachetele economice, adica acelea care pot fi folosite mai mult de o data, stim ca a pariat pe energia solara, ca a dezvoltat cea mai tare masina electrica a momentului (mai sunt si altele) si mai stim ca toate astea sunt parti componente ale unei viziuni (altii ar spune ca pentru moment este de fapt doar un vis) si anume colonizarea planetei Marte.

Ce mai stim despre Elon Musk? Si lucruri mai putin placute: ca este infumurat, ca nu se teme sa le spuna jurnalistilor in fata EXACT ceea ce crede despre ei si ca in general il ia gura pe dinainte mai mult decat este cazul cu consecinte de miliarde de dolariasupra companiilor sale. Mai stim ca si-a concediat asistenta dupa 10 ani in care i-a fost alaturi zi si noapte pe motivul machiavellic ca scopul scuza mijloacele, ca tipa la colaboratori si angajati si ii ‚obliga’ sa munceasca zi si noapte si multe astfel de lucruri.

As putea scrie o carte despre Elon Musk, atat de mult l-am studiat in ultimele luni, INSA ceea ce cred ca este important pentru noi toti este de a culege ce functioneaza din experienta de viata a acestui om: viziunea pe termen lung a unui lider care are drept scop beneficii pe scara larga. 

ACESTA este motivul pentru care mii de angajati din Statele Unite prefera sa-l suporte pe Musk asa cum e si sa munceasca pentru companiile lui de 2 ori mai mult si pe un salariu de 2 ori mai mic decat la orice alt competitor. Aceeasi viziune de „a face o lume mai curata si mai sigura” cu o rata mai indelungata de supravietuire este si motivul pentru care multi din cei mai bogati oameni ai Americii au decis sa ii dea in avans sute de milioane de dolari pentru a concepe masina viitorului. 

In traducere, ce inseamna asta pentru managerul sau antreprenorul roman?

Ca intr-o etapa a dezvoltarii pietei locale in care supravietuirea sau dezvoltarea business-urilor depinde de mentinerea sau de atragerea de oameni valorosi in organizatii, este crucial sa intelegem ca motivarea angajatilor nu mai raspunde la strategia de tip „Carrot and Stick”asa cum se intampla pana mai ieri. 

Nu le mai poti flutura pe la nas talentelor din piata doar birouri frumoase, aproape de metrou, cafeterii bune si ieftine, salarii competitive si bonusuri de performanta. Pentru ca apoi cand nu-si ating KPI-urile sa incepi sa-i mustrezi.

O viziune de business pe care angajatii sa o inteleaga si la care sa adere, sentimentul ca ceea ce fac conteaza cu adevarat, ca prin activitatea lor zilnica desi aparent insignifianta sunt de fapt picatura fara de care oceanul nu ar exista – asta este ceea ce motiveaza talentele in momentul de fata.

Aceasta este teoria imbratisata in cele mai avansate corporatii globale, dar si in cele mai hip start-up-uri de IT din Romania. Vorbeam recent cu antreprenorul din spatele unei companii de IT cu un istoric de 4 ani pe piata locala si imi spunea ca modalitatea prin care a reusit sa recruteze cativa dintre cei mai destepti ingineri de IT din tara, insa cu firi dificile spre imposibile si cu abilitate 0 pentru lucrul in echipa, a fost exact aceea de a crea cadrul pentru ca acesti profesionisti sa-si dezvolte ideile la care lucrau de o viata si pe care sa le poata pune in aplicare.

Pentru cei interesati despre cum sa-si dezvolte abilitatile de management de personal in aceasta directie a viitorului ii invit sa acceseze si acest recent white paper dezvoltat de Stanton Chase.