E un subiect pe cât de delicat, pe atât de dezbătut, dar, de regulă, discuțiile sunt informale și sub forma unor nemulțumiri de o parte și de alta a „baricadei“ angajat-angajator.
Nu sunt puține cazurile de marginalizare profesională a mamelor care se întorc din concediul de creștere a copilului sau chiar abuzuri, exercitate sub forma constrângerii de a înceta contractual de muncă sau întreținerea unui climat intimidant la serviciu care să le facă să renunțe la job. Tații care își iau concediu paternal sunt încă foarte puțini în România, așadar, pentru multe femei, reîntoarcerea la serviciu după concediul de maternitate este o imensă provocare, un punct de cotitură chiar. La fel și pentru angajatori, care văd în concediile maternale o perturbare majoră a fluxului e producție și care necesită nenumărate acrobații de HR.
În contextul crizei majore de talente, astfel de concedii, care în România durează doi ani, creează dezechilibre majore pentru angajatori. Deși concediul de creștere a copilului poate fi acordat acum atât mamei cât și tatălui, sunt puțini bărbații care depășesc bariera mentalităților tradiționale care alocă exclusiv mamei creșterea și îngrijirea bebelușilor. O reconsiderare a acestor roluri ar putea reechilibra balanța de nevoi pe care le au atât angajatorii, cât și angajații implicați.
În acest context, revista Cariere a invitat specialiști din ambele tabere, dar și din domenii conexe, pentru a aduce mai multă înțelegere și lumină în abordarea acestui fenomen social cu implicații majore pe piața muncii, dar și în politica demografică. Următorul invitat din seria ”Părinți care lucrează” este Ana Maria Gardiner, specialist în comunicare, trainer, antreprenor, Lighthouse Communications.
„Am rămas însărcinată în Dubai, Emiratele Arabe Unite, la mai puțin de un an de la începerea jobului acolo. Plecată din România cu experiență de consultant în comunicare, acolo am reușit să gasesc cu ușurință o poziție mult mai bună, cu posibilitatea gestionării mai multor colegi, cu proiecte, clienți și responsabilități ce se întindeau pe două continente.
La vremea aceea (2012-2014), Emiratele Arabe era o țară fără taxe și impozite, în consecință media salariilor din această zonă era cu circa 30-70% mai mare față de situația similară din Europa de vest.
Sarcina a venit neașteptat, dar a generat o bucurie imensă în familie. Însă, vestea nu a fost primită foarte bine de angajatorii mei, având în vedere că aveam mai puțin de un an în organizație. În plus, am fost șocată să aflu că acolo concediul maternal este de doar șase săptămâni, înainte și după naștere. Pentru că nu există un sistem de taxe, nu există nici asigurări sociale și nici protecția a ceea ce noi numim welfare state sau statul paternalist în Europa.”
Pentru continuarea articolului intrați pe site-ul Cariere.